| Euromania integrarii |
Caravana Jurnalului National a pornit la drum - Caravana Jurnalului National a pornit prin tara si va va arata, zilnic, cum e pregatita Romania anului 2005 pentru aderarea la Uniunea Europeana.
 Vom afla ce se stie si mai ales ce nu se stie despre conditiile pe care trebuie sa le indeplinim. Vom intreba, la radacina tarii, pe beneficiarii deschiderii europene si, in acelasi timp, pe platitorii costurilor acesteia ce vor sa afle de la guvernanti. Vom fi purtatorii intrebarilor de la ei in sus si ai raspunsurilor, inapoi, spre ei. Si nu ne vom multumi cu raspunsuri evazive. Astfel, vom descoperi Romania profunda, pas cu pas, din judet in judet. Saptamana aceasta aflam cat de aproape e de Europa judetul Valcea. Valcea, 1.000 de zile in fata Europei
Satelitul antibirocratic
de VALENTIN ZASCHIEVICI
Alo! Europa, tin’te bine! Venim! Nu-i zi in care, la buletinele de stiri sau pe prima pagina a ziarelor, sa nu te impiedici de niste vorbe mari, zgariind strident ochiul si urechea: integrare, aderare, politici comunitare.
Cu subsecventele lor, acquis comunitar sau clauza de salvgardare, fonduri structurale sau subventii. Politicienii si responsabilii din administratie si-au facut un ritual din a cotcodaci despre integrare, cu seriozitatea samanilor convinsi ca ploaia vine mai repede daca o invoci cu hotarare. Cum suna vorbele astea mari in urechea publica? Suna, vorba unui fost premier, ca dracu’. Pentru ca, daca le scuturi bine, vezi ca le lipseste continutul. Le lipseste intelesul.
Omul de pe strada si de la coarnele plugului, romanul de rand care nu prea inghite ideile la conserva, a cazut si el, alaturi de functionari, politicieni si analisti, in vraja vorbelor fara de inteles. Si atunci cauta sa le furnizeze el continut, dupa cum il taie capul si imaginatia. Numai sa nu para prost. Ca uite, parlamentarii si ministrii infuleca termenii astia cu polonicul si vezi bine cat de prosperi si durdulii sunt.
MITURI. Asadar, pe toate canalele de informare se duce, spre bobor, galgaind, torentul de sfaturi, date si cifre despre cum o sa intram in UE. Cand ajunge jos, in poiana lui Iocan, avalansa cu pricina se opreste in loc, se face smarc. Pentru ca vorbele se scutura de continut pe drumul dintre emitator si receptor, cum se scutura pasarea de pene; oamenii primesc niste schelete de idei, de care nu se lipeste nimic. Si atunci, improvizeaza. Inventeaza. Mituri. Imbogatesc mitologia contemporana cu stupizenii. Care se culcusesc in mentalul colectiv.
INTREBARI. Exemple de asemenea mituri cladite pe ignoranta? Cate vrei. Intreaba omul de pe strada cum ii va schimba viata intrarea in UE si-ti faci cruce de raspuns. Pe scheletul informatiei netraduse, venita de la centru, romanul construieste. Ce? Cataclisme, cum ca n-o sa mai vorbim nici romaneste dupa ce ne cotropeste Apusul, care ne primeste ca sa-si arunce gunoaiele in poienile noastre, sa-si verse toxinele in izvoarele noastre. Or, la polul opus, un extaz lipsit de realism, cum ca o sa avem lefuri ca-n Olanda si-or sa vina nemtii sa ne sape fantani in curti.
RASPUNSURI. Paguboasa mitologie! Bine intretinuta de la centru, pentru ca, aproape fara exceptie, guvernantii, care cunosc aproximativ oferta Romaniei pentru Europa si, la fel de aproximativ, continutul si consecintele obligatiilor pe care si le-au asumat, prefera sa cultive spiritul lui "las’ c-o sa vedem atunci!". "Atunci" cand ne vom trezi ca habar n-avem ce-am semnat, ce ne-am angajat sa facem si sa nu facem. Cand minciuna si ignoranta, atat de comode, astazi, ne vor trage palme usturatoare peste ochi.
NUMARATOARE INVERSA. Deja e tarziu. Dar, chiar si-n al doispelea ceas, e de folos sa privim in ograda noastra, cu sinceritate sa ne cantarim prisosul si lipsa, activele si pasivele, motorasele ce ne pot propulsa intre egalii Europei si ghiulelele ce ne tin locului, legati de picioare, in starea noastra levantina. Asadar, sa ne privim in oglinda, lasand deoparte orice sfiala. Si sa spunem cinstit si lumii despre noi, ce vrem si ce suntem in stare sa facem. Dar si ce asteptam de la ea.
CU PLUS SI MINUS. La Bucuresti se semneaza pe banda rulanta acordurile legate de aderare. A devenit aproape un automatism, ma intreb daca le si citeste cineva, cand vin de la tradus. In febra aceasta, a acceptarii mecanice, acritice, intre oboselile semnaturilor pripite si tremurande, "centrul" tarii uita sa mai informeze "marginea" despre masurile pe care le ia parca mai repede decat poate gandi. Asa ajunge Romania sa priveasca prostita la ce se intampla cu ea. Prea putini cauta sa afle ce au de facut, prea putini cauta sa profite de o deschidere spre lume cum alta n-a mai fost. O deschidere pana la care mai avem doi ani. Cel mult trei.
Ne-am saturat sa stam cu mainile in san, asteptand sa ne integram nu stim in ce, nici de ce si nici, mai cu seama, cum. De aceea, noi, redactia Jurnalului National, am plecat putin prin tara sa aflam ce stiu oamenii despre viitorul imediat. Ne facem, prin urmare, drum prin fiecare judet, vreme de cate o saptamana, sa aflam cum merg pregatirile pentru Europa. Sa cunoastem intrebarile pe care cetatenii le au de pus carmuitorilor. Pentru ca ei nu sunt auziti, punem noi intrebari in numele lor si nu acceptam raspunsuri evazive sau de complezenta.
SCOPUL NOSTRU. Descoperim, intr-un fel, Romania asa cum o sa intre ea peste doi-trei ani in Uniunea Europeana. Vorbim despre ea romanilor, astfel ca ardelenii sa-i cunoasca mai bine pe olteni, iar moldovenii, pe maramureseni. Si ii lasam pe romani sa-si vorbeasca despre Europa lor. Nu doar Bucurestii semneaza tratatul de aderare, ci tara intreaga. Plecam la drum fara prejudecati. Constienti ca nu stim mai nimic despre faptele de viata pe care le vom surprinde si dornici sa aflam cat mai multe. Si sa completam lipsa noastra de cunoastere cu experienta vecinilor aflati cu un pas inaintea noastra, care au simtit pe pielea lor atat avantajele, cat si obligatiile pe care le comporta statutul de membru al UE.
Plecam sa ne luptam cu miturile caraghioase. Sa oferim intrebarilor explicatii, nu fabule. Sa marturisim despre oferta noastra europeana si despre temerile care ne incearca. Sa le traducem pentru cititorii nostri. Sa facem cunoscute initiativele reusite, dar si esecurile, fie rusinoase, fie nu. Sa ne asumam, folosind canalele multimedia de care dispunem, rolul de mediator intre cei care semneaza si cei care resimt, intre cei care decid si cei care suporta consecintele. Sa-i imprietenim, daca se poate. Si daca nu, macar sa-i facem sa comunice intre ei. Sa vorbeasca aceeasi limba.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-04-11 12:16:48 |
 Postata de 2good |
|
|
