| Violonist de ocazie - O viata in corzi |
La cei 80 de ani ai sai, Gheorghe Barbulescu, fostul director al Magazinului Muzica, este cel mai cunoscut lutier din Romania. Este singurul din tara noastra care poate expertiza o vioara Stradivarius.
RADU CRIVAT
 CONSIGNATIE. In atelierul de la Romana al fostului director, instrumentele sunt asezate intr-o ordine enervanta. Viata celui care a avut in grija aproape toate instrumentele muzicale din Romania nu poate fi povestita in intregime. Ar fi trebuit sa traim alaturi de el ca sa-i putem reda intreaga existenta.
PASIUNE. Gheorghe Barbulescu si-a petrecut intreaga viata printre instrumente muzicale. A fost timp de 36 de ani, din 1954, directorul Magazinului Muzica din Bucuresti. Chiar si dupa ce a renuntat la postul sau, la 65 de ani, o varsta la care altii s-ar gandi serios la pensionare, fostul director n-a vrut sa auda de asa ceva. Nici acum nu vrea. In anul 1990, imediat dupa plecarea de la Muzica, fostul director a dorit ca instrumentele muzicale, atat de dragi lui, sa-i fie cat mai aproape. Astfel, si-a deschis intr-o camera de la demisolul casei sale, pe la Piata Romana, un mic atelier in care a inghesuit, intr-o ordine exemplara, zeci de instrumente muzicale de toate felurile si sute de accesorii pentru acestea. Gheorghe Barbulescu isi petrece mai mult de sase ore pe zi in acest atelier. Cumpara orice fel de instrument muzical, orice fel de accesoriu, indiferent de starea in care se afla acesta. "Microbul" il are din tinerete. Evalueaza si reconditioneaza instrumente muzicale, elibereaza certificate de autenticitate si este indragostit de frumos. Face aceste lucruri cu convingerea ca muzica clasica va supravietui in aceste timpuri vitrege, in care tehnologia a pus stapanire pe auzul nostru, pe mintea, pe viata noastra.
OCTOGENAR. In mai putin de o luna, Gheorghe Barbulescu va implini 80 de ani. Fostul director de la Muzica a imbatranit frumos. Semnele batranetii sale fizice sunt asa de putine, incat pot fi trecute cu vederea. Batranetea sufletului sau nu se vede, pentru ca pur si simplu nu exista. L-am gasit pe fostul director la demisolul casei sale, in atelier, impreuna cu sotia. Nici nu am intrat bine, ca a inceput sa ne povesteasca. Despre viori. Despre magazinul Muzica. Despre Ceausescu. Despre viata. Povesteste frumos. E o placere sa-l asculti. Am pasit, cu gandul, pentru scurt timp, printre amintirile fascinante ale acestui om deosebit.
INCEPUTURI. Fostul director al magazinului Muzica a intrat in lumea instrumentelor la 25 de ani, printr-o intamplare. Prin ’50, un var de-al sau, care venise din Germania cu un acordeon, avea nevoie de 3.000 de lei imprumut. In schimbul banilor, Gheorghe Barbulescu a primit acordeonul. Era primul sau contact cu un instrument muzical. Ajuns acasa, a desfacut cutia in care se afla acordeonul si a constatat cu uimire ca acesta nu avea burduf. "M-a costat inca 3.000 de lei sa-l repar. Nu stiam ce voi face cu el. M-am decis sa dau anunt la mica publicitate. A doua zi dupa ce a aparut anuntul, la 5 dimineata, m-am trezit cu un tigan la usa care voia sa cumpere acordeonul. Habar nu aveam de pret. Ca sa-l sperii si sa plece, i-am spus ca acordeonul costa 25.000 de lei. Era o suma enorma. El mi-a spus ca il cumpara, dar cu 24.000 de lei, fiindca nu avea mai mult. Nu mi-a venit sa cred. L-am vandut si asa am intrat in afaceri", povesteste Barbulescu. Dupa aceasta intamplare, fostul director a inceput sa aduca acordeoane din provincie, unde erau mai ieftine, si sa le vanda in Capitala, prin mica publicitate. Afacerea a mers bine, pana cand anunturile au fost interzise. Acest lucru nu l-a descurajat. In scurt timp si-a gasit un asociat cu experienta, care avea un magazin pe Strada Doamnei, colt cu Lipscani. Au impartit castigul pe jumatate. Afacerea incepuse sa aduca profit. Fericirea n-a tinut mult. In urma unui incendiu care a avut loc la magazinul de pe Strada Doamnei, aproape toata agoniseala sotilor Barbulescu s-a risipit. Asociatul a plecat imediat dupa incendiu. Cu banii ramasi, Gheorghe a cumparat una dintre cele 17 "baraci" care apartineau de Ministerul Culturii, situate pe langa Magazinul Unirea. Acolo a deschis un nou magazin. "Vecinii mei erau toti evrei. Evreii sunt buni negustori. Concurenta era acerba. Cumparam si vindeam aproape orice. Ma feream de marfuri furate. Mi-am facut o vitrina, afara, in fata magazinului. In doua saptamani am vandut tot", spune fostul director.
NOROC CHIOR. "Evreii imi spuneau mereu ca sunt un om norocos si ca voi ajunge bogat. Pe langa acordeoane, am inceput sa joc la Pronosport. Nu urmaream intotdeauna rezultatele tragerilor. Intr-o zi ma trezesc cu Securitatea la usa. Mi s-a spus ca la unul dintre concursurile la care am jucat, castigasem 3 obiecte, din 6: o motocicleta, un ceas Schaffhausen si o bicicleta Diamant. Toate acestea valorau impreuna 50.000 de lei. La vremea aceea, prin anii ’50, un salariu mediu era 300 de lei. Le-am vandut pe toate, in scurt timp. Dupa asta am inceput sa joc frecvent. Am avut un noroc chior. In fiecare saptamana castigam cate o motocicleta. Cand trebuia sa o castig pe a zecea, au schimbat regulamentul si nu mi-au mai dat-o, desi o castigasem cinstit. De atunci n-am mai jucat", marturiseste Gheorghe Barbulescu.
DIRECTOR LA MUZICA. Dupa concurs, Barbulescu a primit un control la magazin. "Nu stiu ce cautau. La magazin aveam numai motociclete. La doua saptamani dupa control, am primit o scrisoare care spunea sa ma prezint la Militia Capitalei, pe Calea Victoriei. Devenisem suspect. M-am dus si m-au tinut acolo, intr-un beci mizerabil, 45 de zile. Fara nici un motiv. Nu mi-au luat banii, nu mi-au facut nimic. Din doua in doua zile ma duceau la interogatoriu. Mi-au dat drumul, cu conditia sa inchid magazinul." Dupa ce a fost eliberat, Barbulescu a golit magazinul. Afacerea nu mai exista. Intr-o zi, a intrat un necunoscut in magazin, care i-a dat fostului director un bilet pe care era scrisa o trimitere catre magazinul Muzica, pentru un post de gestionar. A fost angajat gestionar si dupa doi ani a fost numit director, functie in care l-a prins si Revolutia din decembrie ’89, dupa 36 de ani de meserie.
LOCUL INSTRUMENTELOR E IN SUFLET
Gheorghe Barbulescu (foto) este expert in instrumente muzicale, fiind singurul din Romania care poate expertiza o vioara Stradivarius. Recunoaste un instrument de valoare dintr-o privire. Cel mai mult ii plac viorile. "Numai un cunoscator poate deosebi o vioara de calitate de una obisnuita", marturiseste Barbulescu. Spune ca italienii sunt cei mai mari mesteri in domeniul instrumentelor muzicale. Urmeaza, pe locul al doilea, francezii. Pe locul al treilea sunt nemtii. Romanii au loc printre primii zece, pe plan mondial. Barbulescu este mandru de nationalitatea sa. Nu poarta pica nimanui. Nici macar comunistilor. Acum, la apusul vietii, este un om fericit. Are un camin si o familie de care este foarte mandru. Pe langa toate acestea are instrumentele, atat de dragi lui. Secretul succesului sau? Norocul, pe de o parte, si capacitatea de a distinge intre bine si rau, pe de alta.
DIALOG CU CEAUSESCU
Directorul Magazinului Muzica era un om cunoscut in Romania. Prima sa discutie cu Ceausescu a avut loc in 1977. La cutremur, toate geamurile din magazin se sparsesera. Gheorghe Barbulescu a adus un geamgiu care a schimbat 2.200 de metri patrati de geam intr-un timp-record. Cand a venit Ceausescu la magazin, imediat dupa cutremur, a vazut ferestrele noi si nu i-a venit sa creada ca s-au schimbat geamurile asa repede. A intrebat cine este responsabil si a dat dispozitie sa fie mutate toate articolele de la Romarta in Magazinul Muzica. Gheorghe Barbulescu a spus ca nu prea este spatiu. Dupa doua zile, directorul a primit ordin sa faca inspectiile si sa dea certificate de autentificare pentru toate instrumentele care paraseau tara. "Era o munca epuizanta, pe care am facut-o timp de 25 de ani. In tot acest timp n-am avut concediu si nici n-am fost platit pentru orele suplimentare".
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-03-12 13:10:14 |
 Postata de 2good |
|
|
