| Interviu - Tudor Gheorghe, "Cu Iisus in celula" |
Canta si ne incanta de 40 de ani. Si o va mai face, pana cand va fi "Regele Lear". L-a impacat pe Macedonski cu Eminescu, scoate pe CD "Anotimpurile" sale, nu ale lui Vivaldi.
 Canta si ne incanta de aproape 40 de ani. Da atatea spectacole cate anotimpuri are clima acestei tari. Urmeaza, in aprilie, la Sala Palatului, "Cu Iisus in celula". Un show cutremurator cu versuri scrise-n puscarii si cor de calugari. De el, cu el.
CLAUDIA DABOVEANU
CREZ. "Eu cant ca un actor, nu ca un cantaret. Nu mi-am dezamagit publicul niciodata!"
Jurnalul National: Sunteti actor. Actorie sau cantat?
Tudor Gheorghe: N-am ales niciodata. E un fenomen explicabil. Faptul ca am pus in valoare poezia romaneasca prin muzica a fost o prelungire a actului actoricesc. Eu, atunci cand sunt pe scena, nu cant ca un cantaret, eu cant ca un actor. Si asta se vede.
De peste 30 de ani faceti chestia asta…
Daca ma enervez, chiar de vreo 40 (rade). Nu… am debutat in ’69, in spectacolul "Menestrel la curtile dorului", si iata ca mai sunt trei ani si se fac 40. Publicul va iubeste. Unii-s dispusi sa dea oricat pe un loc la concertele dvs., pentru ca biletele se epuizeaza foarte repede…
Da, e si o lipsa de obisnuinta a publicului de a se interesa din timp de bilete. Am anuntat spectacolul "Cu Iisus in celula" din toamna, iar biletele chiar s-au pus in vanzare de a doua zi. Sub imperiul hazului si al ineditului, au fost cativa care si-au cumparat bilete de acum 4 luni… Acum au aparut afise prin Bucuresti cu acest spectacol si parca vad: cu doua saptamani inainte, vor incepe presiunile si telefoanele de la ministere, de la politie, de la spitale… de altfel, prieteni de-ai mei, iar eu le voi spune: "Ce sa fac, fratilor, am anuntat de acum o jumatate de an…". Oricum, eu nu fac mai mult de trei-patru spectacole pe an.
Vivaldi al nostru
Apropo de 4 spectacole. 4 inseamna 4 anotimpuri…
Da! Spre bucuria fanilor… ah, nu-mi place cuvantul asta…
Sa zicem a celor care va iubesc?
Da, spre bucuria celor care ma iubesc, spectacolul "Vara", ultimul din ciclul "Anotimpurile poeziei romanesti", e gata in proportie de 98%. Acum sunt prins in alte ganduri, in alte programe. Cred ca la inceputul toamnei vom lansa "Vara". As putea s-o fac la 1 iunie, dar vara nu-i un anotimp in care spectatorul sa intre-n sala. Tot in toamna voi lansa patru CD-uri, adica cinci, ultimul fiind un bonus, o surpriza.
Adica?
De pilda, ar fi o crima din partea mea, ca iubitor de poezie romaneasca, sa nu existe pe CD, cand ascult, "Primavara", "Noapte de mai", a lui Macedonski.
Va place Macedonski… Stiati ca e-n top 10 poeti romani din toate timpurile?
Stiu, sigur… Pentru mine, el e primul, dupa Eminescu. N-am facut intre ei nici o deosebire. Cand eram mai tanar, am realizat un spectacol, "Noptile poetilor", cu care mi-am atras furia puristilor. Incercam sa-i impac pe cei doi asa, cantand Macedonski si recitand Eminescu, eu necantand niciodata Eminescu…
I-a impacat dincolo de mormant
Si… credeti ca s-au impacat?
Pentru mine, da. De altfel, George Calinescu spunea foarte frumos ca "acolo unde dl Macedonski atinge culmile poeziei, nu e cu nimic mai prejos decat Eminescu". Si asa si este! El a avut marele necaz ca n-a avut un cenzor, asa cum l-a avut Eminescu pe Titu Maiorescu. Si-atunci, cand a scris celebra "Noapte de decembrie", scria si aberatii de genul "paste, Ghita, oile, bate vantul ploile"…
Spuneati ca sunteti prins in niste proiecte…
Urmeaza sa iasa pe piata in martie un CD revolutionar, extras live din concertul Tudor Gheorghe "Intre rasuri si trandafiri", un spectacol in care incercam o combinatie foarte stranie pentru muzicieni, cantand cu un taraf, acompaniat de o orchestra simfonica si de un cor academic. Toti m-au intrebat: "Cum crezi c-o sa sune un tambal de gat, cu-n violoncel?". E… veniti si-ascultati!
Taraf, cu orchestra simfonica, dvs. si cor academic, cum suna?
… Suna foarte bine! Revenind la "Vara", am alta surpriza: voi canta Eminescu. Am constatat ca in celelalte trei anotimpuri nu exista Eminescu si-am zis ca nu se poate sa lipseasca tocmai el. Si-am zis ca cea mai frumoasa poema cantata – din punctul meu de vedere – pe versurile domnului Eminescu ramane cea a lui Vasile Popovici, cu "Sara pe deal".
Cea in care recita Sadoveanu?
Da!
Ati fost interzis in ultimii ani ai epocii Ceausescu… Ce-ati facut in acea perioada?
Mi-am vazut de treaba, am jucat la Nationalul craiovean. Nu-mi place sa vorbesc despre asta… Asa de mult m-am scarbit in ’89, cand toti sarisera sa spuna c-au fost interzisi, afectati… Cine erau? Exact profitorii regimului! Ce sa mai fi zis? C-am suferit si eu? Ar fi fost o tampenie, o lipsa de demnitate, care nu-mi sta-n caracter. Toata tara a suferit. Eu am fost primul care-am intrat in prefectura din Craiova si n-am certificat de revolutionar. Nu m-a interesat.
"Cu Iisus in celula". Are acest titlu vreo legatura cu faptul ca tatal dvs. a fost detinut politic?
E foarte ciudat, multa lume face aceasta analogie, dar n-are nici o legatura. Am gandit acest spectacol ca degustator al poeziei romanesti, care constata ca o dimensiune a acesteia ii lipseste: cea a suferintei din perioada ’41-’64. Sigur ca faptul ca tata a fost condamnat politic m-a ajutat enorm. M-a interesat poezia pe care floarea intelectualitatii a compus-o in inchisori: Gyr, Nechifor Crainic, Ciurunga… Sunt si foarte multi anonimi. Nu le-am citit versurile, le-am adunat, mi-au fost puse-n brate inainte de ’89 de un foarte bun prieten, Dumnezeu sa-l ierte, Aurelian Popescu, inzestrat cu o memorie absolut fantastica. El, cand a iesit din puscarie, a scris tot. Am avut la dispozitie peste 300 de poeme. Am vrut ca poezia romaneasca sa aiba si aceasta dimensiune. Nu poti sa-i dai afara pe Crainic si pe Gyr! Am ales poezia care mi-a pus mie cel mai mare semn de intrebare: cum e posibil ca, traind acolo, in moarte, in chin, sa-ti pastrezi atata puritate si frumusete interioara?
Muica, noi suntem un neam ca frunza lucind pe ram…
Prin credinta…
Da! De aia spectacolul se cheama "Cu Iisus in celula". Voi avea un cor de calugari, pentru ca trimiterile vor fi evidente catre muzica bisericeasca, bizantina, care duce cu gandul la rugaciune.
La Nationalul craiovean jucati acum?
Deocamdata nu. Nu mai pot sa cant multa vreme. O sa am decenta, eleganta sa nu cant pana la o varsta matusalemica. Pana atunci, imi voi rezolva destinul artistic: sa las Uniunii Europene (rade), ca nu mai vorbim acum doar de Romania, o zestre, pe care, daruind-o, sa spun: "Domnilor europeni, sunt si eu printre cei care au contribuit la frumusetea acestui cantec!".
Asta, ca roman. Dar olteanul Tudor Gheorghe ce lasa mostenire?
A, am depasit de mult etapa olteneasca…
Moment in care telefonul ii suna pe melodia "M-a facut mama oltean"…
REGE
"Cinci ani mai pot sa cant, zic eu, fara probleme. Maestrul Beligan, la venerabila varsta a domniei-sale, joaca. Eu, dupa 65 de ani, abia astept sa joc "Regele Lear""
BONUS
"In toamna voi lansa cele patru CD-uri cu "Anotimpurile". Adica… cinci, pentru ca al cincilea va fi un bonus, cuprinzand lucrurile care n-au incaput in spectacole sau pe CD-uri"
POETI
""Cu Iisus in celula" e un spectacol pe versurile compuse de floarea intelectualitatii, in inchisorile comuniste. Crainic si Gyr nu pot fi dati afara din poezia romaneasca!" - Tudor Gheorghe, artist
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-02-23 11:38:15 |
 Postata de 2good |
|
|
