| Soarta - Master, un licurici aproape fara sclipici |
Marius Paraschiv, un tanar naiv, cu doar trei clase, pe care viata s-a straduit mereu sa-l nedreptateasca, a fost folosit de altii pentru a delapida 70.000 de dolari prin Internet.
 Cand unul dintre sefi mi-a dat sa citesc scrisoarea alaturata si a intrebat care-i parerea mea, am raspuns ca textul e bunicel. Parea ca documentul sa fie un eseu si sa faca parte dintr-o cerere de angajare la ziar.
VLADIMIR IOAN
TREZIREA. "Nu sunt facut pentru ceea ce am facut. Idealul meu nu este sa comit fraude". Era de fapt povestea celui care scrisese randurile acelea (un om cu trei clase si putin dintr-a cincea) si care a vrut sa comunice cu cineva in care sa poata avea cat de cat incredere. Cineva care sa nu-i vrea raul, cineva complet diferit fata de toti care l-au inconjurat pana acum si care inca ii mai dau tarcoale. Marturisesc ca pana cand l-am intalnit am pastrat mereu rezerva ca este un smecheras care vrea sa stoarca niste bani, apoi totul s-a schimbat. Sefu’ mentionat l-a intalnit si el si a zis: "E un tip misto, sa facem ceva pentru el, caci pare sa merite. Dar materialul asta trebuie sa descrie exact situatia: o musca inchisa intr-o sticla cu dop si care se zbate sa iasa la lumina. Zadarnic". Dupa o vreme, am simtit nevoia sa-i modific expresia, nu atat ca sa par mai destept, ci pentru ca e de fapt vorba de un licurici care se zbate intr-o sticla. Musca e urata si murdara, in schimb sufletul omului astuia inca mai da lumina. Nu pentru multa vreme, daca oamenii nu vor baga pana la urma de seama ca tot ce vrea el este sa devina un om intreg, sa traiasca o viata normala.
CINE SI DE CE. Marius Paraschiv, cunoscut printre utilizatorii mai putin ortodocsi ai Internetului sub numele de Master, era un nimeni. Unul care spala parbrize la semafor in Bacau, primind cateva monede sau suturi si scuipat in ochi, in functie de trafic si de nervozitatea soferilor. Din mizeria adunata de pe masini a strans un ban si a-ncercat sa sa-si lumineze creierii prin salile de Internet. La inceput, se simtea stors de vlaga dupa ce batea in tastele calculatorului "www.". Cate o litera pentru fiecare din cele trei clase pe care apucase sa le termine inainte sa fie aruncat in strada si trimis la produs de catre mama sa, capul "unui fel de familie". Trei frati, doua surori, desi pe una dintre ele Marius nu a cunoscut-o niciodata si nici macar nu e sigur ca exista. Toti copiii au un tata, fiecare cate unul si nici unul legitim. Asta micu’ voia cunoastere, voia sa inteleaga ce se intampla in jurul sau. La 13 ani a incercat sa mearga iar la scoala, direct in clasa a cincea, dar l-au aruncat inapoi in strada pentru ca n-avea nici un fel de acte. Oficial nu exista.
S-a-ntors la semafor, cel mai bun prieten al sau, singurul care nu-i tragea picioare-n fund, si s-a chinuit iarasi sa buchiseasca prin salile de Internet, de asta data-n Bucuresti. Dragostea asta prea mare de carte si dispretul celor din jur fata de un amarat cu trei clase aproape ca l-au adus astazi in pragul pierzaniei. Marius a devenit un as al calculatoarelor si s-a apucat de fraude electronice. Pentru el insusi – cate putin, bit cu bit, pentru cativa, care au profitat de mintea lui de copil, cu giga-ul. In acest moment este judecat pentru furtul sumei de 70.000 de dolari, prin intermediul Internetului.
O copilarie plina de injuraturi, o adolescenta imposibil de conceput pentru un om care are o casa si bani sa-si cumpere un ziar. Marius isi dorea caldura sufleteasca si n-avea cum s-o obtina: "Cand ai o mama, n-o poti uita", insa ce faci daca nu te vrea? A cautat atunci un surogat – respectul celor din jur. Cum? S-a folosit de cunostintele adunate in salile de Internet si a inceput cu mici pacaleli, de care se foloseau cei din jur. Crestea sufletul in el cand smecherasii veneau sa-l roage sa le faca rost ba de un cont mai mare de e-mail sau spatiu de depozitare pe calculatoarele unor companii (nu va speriati, nu intru in amanunte tehnice). Devenise aproape cineva intr-o lume pe care o iubea si inca era aproape curat in fata legii. Unuia cu trei clase i se daduse porecla de "Master"! Cand pestii cei mari s-au prins c-ar putea scoate un profit frumos de pe urma lui, a inceput prabusirea. Intai i-au cantat in struna, "Ba, ce tare esti, hai sa-ti dau o masa la restaurant!". Apoi au pus laba pe el si Marius a ajuns sa cutreiere strainataturile cu Internetul si sa scoata bani pentru "patronii" sai. Era atat de fraier si inca un copil la minte, incat nu-si dadea seama ce facea de fapt. Fura. Naiv si cu frustrarile ostoite de recunostinta "baietilor", era atat de orb, incat nici macar nu facea transferurile de bani pe numele lor. Se ducea ca prostul si ii ridica singur. De fapt, asa a si fost saltat, intr-o buna zi. Am zis "buna", pentru ca, intr-un fel, chiar i-a fost fasta. L-a trezit inainte sa ajunga sa faca cine stie ce alta prostie. Oricum, ii venise partial mintea la cap, pentru ca sufletul sau incepuse sa deosebeasca negrul de alb si chiar vrusese sa renunte. N-a putut, bulgarele se pravalea din ce in ce mai repede, interesele erau prea mari. Dupa atata vreme in care banii veneau fara sa miste un deget, profitorii n-ar fi lasat gasca cu oua de aur sa scape atat de usor. Au inceput amenintarile. Marius are statura unui copil de clasa a opta, probabil de bine ce a fost hranit. N-avea nici o sansa, a continuat sa "lucreze" pentru "patronii" sai si bulgarele se facea din ce in ce mai mare.
LUMINI SI UMBRE. Din cei 70.000 de dolari, el zice ca si-a oprit vreo sapte. A inchiriat un apartament, si-a luat ceva haine si niste obiecte, inclusiv o prietena (am trecut femeia la urma pentru ca, dupa ce Marius a fost arestat, ea a vandut tot din casa, inclusiv adidasii lui, si a disparut). In rastimp, Marius a reusit sa-si faca rost de acte, dupa cateva spagi date in zadar. Acum isi putea cauta, cu sanse adevarate, de lucru, ceva cinstit. Inainte umblase luni de zile dupa o slujba, si chiar gasea pentru o perioada scurta, cat suportau patronii sa-l tina fara forme de angajare. A renuntat, cu toate riscurile si amenintarile, la fraudele pe calculator. Mai avea doar putin pana sa razbeasca la suprafata, cand a fost arestat.
Acum e anchetat in stare de libertate si intre timp munceste la o sala de jocuri mecanice. Nu vorbeste aproape cu nimeni, n-are incredere in nimeni. Si-a dat seama ca toti cei pe care i-a crezut prieteni l-au tradat in mod ordinar, iar acum il vaneaza ca sa taca si sa nu le dea numele la Politie. Se duce dimineata la serviciu si vine noaptea "acasa". O debara nenorocita in care sta si priveste pana in zori la tavan. N-are televizor, n-are nici macar un radio, in schimb are din plin insomnii. Il chinuie deopotriva teama de oameni si cea de singuratate, de momentul in care ramane singur cu gandurile lui. Un "trei clase" care a ajuns sa stie engleza aproape la perfectie, unul pentru care computerele nu prea mai au secrete si care, in alte conditii, ar fi putut ajunge usor director intr-o firma de IT. Unul care in scurta vreme va fi condamnat la inchisoare. Nu frica de puscarie il sperie cel mai tare, a stat luni bune in arestul Politiei si nu i-a fost foarte rau. Parnaiasii de acolo au reusit sa-i citeasca in suflet ceea ce Marius se teme ca oamenii obisnuiti nu vor putea. Bunatate si, acum, dupa "trezie", dorinta de a fi un om corect. Marius nu doreste decat sa scape de inchisoare ca sa poata munci si sa returneze banii pe care i-a luat. Vi se pare o suma mare? Copilul asta, ca altfel nu pot sa-i spun, munceste norma dubla, intr-un loc cu care n-are nici cea mai mica legatura. Nu i-au placut niciodata jocurile de noroc si nici nu se omoara dupa oamenii care isi fac veacul pe acolo.
Poate cel mai greu ii vine sa accepte ca mai avea foarte putin ca sa ajunga om intreg, prin stradania proprie, dupa ce viata nu-i oferise nici o sansa, si, in schimb, a ajuns pe marginea haului. Isi facuse rost de acte, il ducea capul, isi cauta de lucru si precis si-ar fi gasit o slujba chiar buna. Si tocmai cand vedea luminita de la capatul tunelului, a fost infascat si aruncat dupa gratii. "Nu sunt facut sa fac ceea ce am facut, idealul meu in viata nu este acela de a comite fraude pe Internet la nesfarsit, dar ce este de facut cand peste tot ti se inchid usile? Acum o sa-mi fie si mai greu, intrucat am antecedente penale. Si lumea nu o sa inteleaga nimic din povestea asta!!!". Acum, ca ii cunoasteti povestea, ce fel de om credeti ca o sa iasa din el, dupa parnaie? Va ramane unul care voia sa se indrepte sau va fi "recunoscator" tuturor celor care nu i-au dat nici o sansa?
STIU CA NU AM NICI O SANSA SA SCAP
Numele meu este Marius Paraschiv, cel pe care presa locala din Bacau si unele publicatii din tara il considera "Inteligenta cenusie". Nu ma consider inteligent, cat despre cenusiu...) Dar cine sunt eu, de fapt?!?! Sunt un tanar in varsta de 23 de ani care nu stie nici macar daca mai are parintii in viata. Ce studii am eu ?!?! 3 (trei) clase primare! Ce s-a intamplat de fapt... Nu am furat din buzunare, nu am ucis sau mai stiu eu ce alte chestii demne de tot dispretul... Spre uimirea dvs., sunt autorul unor fraude pe Internet... (Un cotidian local din Bacau caracterizeaza fapta mea drept cea mai mare frauda pe Internet comisa vreodata pe teritoriul Moldovei... pot sa zambesc ironic?) Cand am inceput aceasta activitate ilegala, eram in pragul disperarii! Locuiam in Bucuresti intr-o camera de 2/2m! Nu aveam nici macar strictul necesar supravietuirii unui tanar de 22 de ani la vremea aceea. Asa incat am cazut repede in ispita banilor, pt. ca repet: NU AVEAM NIMIC!, si cand spun nimic, includ faptul ca nu aveam ce sa mananc. Cu ce ma ocupam eu pana sa fac aceste prostii?!?! Spalam masini pe o strada bucuresteana, cu toate ca eram considerat un AS al calculatoarelor, insa nimeni nu-ti intinde nici o mana de ajutor cand nu esti din Bucuresti, ai doar trei clase primare, nu ai un domiciliu stabil, ba, mai mult, nu ai acte! Nici macar un certificat de nastere nu aveam, pt. ca, multumita parintilor mei, am ajuns un nimeni, practic nu existam. Deci, degeaba stiam eu tot ceea ce stiam despre calculatoare, soft, hard, IT etc... daca nu mi se dadea nici o mana de ajutor. Toti cei pe care ii invatam cate una-alta incercau sa ma exploateze mai departe, in vederea comiterii unor fraude la nivel mai mare, insa am refuzat... de frica. In 2001 am reusit in sfarsit sa ma angajez la o sala de Internet, pacalind patronul ca sunt absolvent al unui liceu, ca sunt din Bucuresti, ca am acte in regula. Am stat doua luni in probe, iar cand s-au convins ca sunt destul de bun pt. ei, mi-au cerut acte in vederea angajarii. Le-am marturisit ca nu am asa ceva si au fost de acord sa lucrez la ei, insa pt. un salariu de 1.000.000 lei, si lucram zi lumina! Era cat de cat bine, insa au fost amendati din cauza mea pt. ca lucram la negru si m-au dat afara fara sa primesc nici un ban, absolut nici un ban! Nu mai zic ca acolo eram de toate: administrator de retea, operator de sala, "femeie de serviciu", omul care facea de toate, insa mie imi convenea si chiar imi placea. M-am intors inapoi la spalat masini, pana cand am vazut ca nu se mai poate si, intr-un final, m-am decis sa imi pun in aplicare cunostintele mele despre PC-uri in mod distructiv. Cu banii obtinuti am reusit sa-mi scot singur acte de identitate, sa-mi inchiriez o garsoniera in Bacau si sa duc un trai decent. Dupa putina vreme, unii din Bacau au aflat cu ce ma ocup si s-au tinut de capul meu sa-i invat... Prost cu suflet mare cum sunt, am zis ca eu nu pot lasa pe altii care nu au, sa nu treaca si ei prin ce am trecut eu, asa ca i-am acceptat sa scoata si ei un ban. Mare prostie am facut! Acum regret. Acum ei stiu ca nu am pe nimeni si sunt amenintat din toate partile sa am grija ce fac, sa ma "duc" singur daca e sa ma duc. Acum, ma judec cu organele judecatoresti si stiu ca nu am nici o sansa sa scap, pt. ca nu am nici macar banii cu care sa-mi platesc un avocat. Am avut o copilarie foarte chinuita, parintii mei ma trimiteau sa strang sticle si borcane pt. a le vinde, dormeam pe unde apucam, mancam ce apucam si de pe unde puteam, dar lor nu le pasa! Eu trebuia sa fiu o sursa de venit in acea casa, pt. ca "parintii" mei nu aveau nici unul serviciu. La 12 ani am fugit de acasa in Bucuresti, unde am incercat sa ma reinscriu la scoala, insa nu am rezistat decat o jumatate de an, deoarece lumea era foarte rea, colegii ma tratau ca pe un cersetor. Insa nu stiau ca putini ca mine s-ar fi gandit sa faca o scoala, cand eu nu aveam nici macar ce sa mananc, stateam la mila unei doamne care imi dadea de mancare, careia tin sa-i multumesc in aceste randuri. Si cotidianelor din Bacau tin sa le multumesc, pt. ca, dintr-un nimeni cum eram, m-au facut cunoscut in tot Bacaul, dar, ce pacat!, intr-un mod cat se poate de nedorit de mine. Repet: NU sunt facut sa fac ceea ce am facut, idealul meu in viata nu este acela de a comite fraude pe Internet la nesfarsit, dar ce este de facut cand peste tot ti se inchid usile in nas? Acum o sa-mi fie si mai greu, intrucat am antecedente penale si lumea nu intelege nimic din povestea asta!!! Ce e de facut cu cei ca mine? Nu vreau sa par modest, dar stiu foarte multe despre PC-uri, IT, retele de calculatoare... Ce e de facut cu unul ca mine? Sa fie aruncat in puscarii, sa deprinda aptitudini de infractor, iar cand va iesi din puscarie sa uite faptul ca era considerat un geniu al PC-urilor, sa ia o ranga si sa-i dea unuia in cap pt. o suma de bani sau ceva la care ravneste si stie ca prin munca nu poate obtine? Si care, o data iesit din puscarie, nu are nici cea mai mica sansa sa-si gaseasca un serviciu! V-o spun din proprie experienta! Nu aveam antecedente penale, sunt un baiat cuminte, muncitor, si tot nu mi-am gasit nimic de lucru. Acum, slava Domnului, am acte, dar ce fac cu ele? Acum, tot ceea ce pot face este sa ma rog la bunul Dumnezeu sa nu ajung la inchisoare. De restul nu-mi mai pasa, practic nu-mi mai pasa daca am ce manca. Am stat aproape patru luni de zile in arestul IPJ Bacau si, sincer va spun, nu m-as mai intoarce acolo chiar de-ar fi sa platesc cu pretul vietii mele! Locul meu nu este acolo! Eu nu am primit in viata mea nici macar o amenda! NU am avut de suportat rigorile legii sub nici o forma! Acum incerc sa lucrez... am actele in regula. Acum stiu tot atatea despre PC-uri, soft si hard, insa am si antecedente penale, iar lumea se fereste de unul ca mine!!! Locuiesc intr-o camera la subsolul unui bloc care nu masoara mai mult de 3 m patrati, fara caldura, apa calda... Cu toate acestea, platesc foarte mult chirie si inca nu reusesc sa-mi gasesc un loc de munca, asta e tot ce va cer, pentru ca sunt in pragul disperarii! Nu am cu ce sa traiesc, am de platit un avocat pe perioada procesului, ma tem ca nu voi avea cu ce sa-mi platesc chiria si voi ajunge iar in strada... Va rog mult, ajutati-ma!
Cu stima, Marius Paraschiv alias Master
INCREDERE
"Eu ma aciuisem undeva in centrul Capitalei, unde toata lumea ma cunostea: "copilul strazii Orlando", cel bun la toate. Spalam masini, ajutam oamenii la diverse treburi prin curti sau case... eram apre-ciat. Ajunsesem chiar sa spal masinile unei ambasade de pe acea strada. Aveau mare incredere in mine atata timp cat imi lasau pe mana masina ambasadorului, pe care o spalam aproape zilnic" - Marius Paraschiv copilul strazii
TASTATURA
"Nu aveam acte, nu aveam scoala, nu aveam domiciliu, nu aveam nimic, desi aveam 20 de ani. Vremea spalatului de masini trecuse pentru ca "ciclop-urile" au invadat Bucurestiul. Intr-o zi am intrat din curiozitate intr-un Internet caf... sa vad ce este acela. Cand am vazut calculatorul, a fost un fel de dragoste la prima vedere (zambesc). Eram fascinat de o groaza de minunatii, sa zicem asa..." - Marius Paraschiv un as al calculatoarelor
UN COPIL NEROD
"Numele meu este Marius Paraschiv, sunt nascut pe 23 ianuarie 1981, sunt din Bacau, desi adolescenta mi-am pierdut-o undeva prin Bucuresti... Nu sunt o persoana foarte mediatizata pe Internet, precum hackerii, scamerii, flooderii sau alte specii carora li se acorda o atentie deosebita. Sunt unul mic, insa cu mari probleme" - Marius Paraschiv despre el insusi
DESCENDENTA
"Eu, spre deosebire de ceilalti frati, imi cunosc tatal natural, care sta prin Filiasi si are o situatie buna, chiar foarte buna... nu stiu cate masini, vila cu vreo noua camere, o mica afacere, insa, desi l-am regasit dupa 23 de ani, acesta nu are nici un fel de obligatie fata de mine, intrucat nu este tatal meu legitim" - Marius Paraschiv in fata naturii
MAREA EVADARE
"In anul 1994 am fugit de acasa. De ce? Deoarece cel cu care mama mea se recasatorise era un tigan care ne exploata (pe mine si pe fratele meu, singurii care stateam la parinti, restul copiilor au crescut pe unde au putut), trimitandu-ne prin gunoaie sa strangem sticle si borcane pe care acesta urma sa le vanda la centrele de achizitii" - Mariu Paraschiv in fata starii civile
PARTE DE CARTE
"O batranica avand suflet mare m-a ajutat sa ma reinscriu la scoala, ba, mai mult, m-a inscris la Sc. Gen. nr. 3 "N. Titulescu" din Capitala, direct in clasa a V-a, sarind peste a IV-a. Era visul meu implinit! Eram la scoala! Eram in al noualea cer! Ziua spalam geamuri, cerseam, faceam de toate, ca sa am a doua zi ce-mi trebuie la scoala" - Marius Paraschiv din nou la scoala
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-02-18 11:37:08 |
 Postata de 2good |
|
|
