| Licurici si bulgari de lumina |
ASCHIUTA - A ramas la teatrul pentru copii, dand viata unor personaje care au facut istorie
 De cand se stie a fost in lumina reflectoarelor. Televiziunea si scena teatrului i-au daruit cei mai frumosi ani. Pentru actrita Daniela Anencov, succesele se numara in zambetele copiilor si in aprecierile celor mari. Multi spun ca este o adevarata legenda. Caci primele randuri din istoria televiziunii au fost scrise de ea... si de Aschiuta.
CARMEN PREOTESOIU
De dupa usa, o voce ghidusa, parca de copil, m-a intampinat cu veselie si curiozitate. Imi rasuna in minte ca in copilarie cand spunea "Hap... ciu!" miilor de suflete din fata televizoarelor. Fiindca nu era dimineata de sambata fara ca ea, cu nas rosu de clovn si pantaloni cu patratele colorate, sa nu ne ureze "Bine ati venit la emisiunea Ba da, Ba nu!". O primeam cu bucurie, pentru ca stiam ca spectacolul era un taram magic pentru fiecare dintre noi. EROINA DE... BASM. A fost odata ca niciodata... Ca orice poveste, asa incepe si calatoria printre amintiri a Danielei. Amintiri si ganduri, toate adunate intr-un basm, dupa cum ea insasi marturiseste. Este o persoana modesta, poate tocmai de aceea spune ca viata sa nu a fost nici pe departe o fila dintr-o carte, ci mai degraba o joaca printre oameni si copii. "Nu pot fi eroina unui roman. Nu vreau ca omul sa rasfoiasca paginile si sa caute piscuri inalte, sa vada daca am ajuns unde numai vulturii au acces sau sa vada caderi vertiginoase cu zapada sangeranda. Ei nu, nu am asa ceva in viata", spune actrita. Are 63 de ani. Si inca mai cocheteaza cu "licuricii", altfel spus, cu copiii, "personaje care raspandesc in jurul lor lumina". Se intampla sa aiba spectacole in care salile rasuna de vocile micutilor care nu se sfiesc sa planga sau sa rada o data cu ea, traind fiecare moment al piesei. "Si asta-i marea mea bogatie", spune Daniela Anencov, cu o voce sigura si sincera.
VIS IMPLINIT. Nu e de gluma cu Daniela. Daca si-a pus ceva in minte, e musai sa reuseasca. Nu intamplator poate, soarta i-a incercat talentul actoricesc, dandu-i voie ca abia a treia oara sa reuseasca la Institutul de Teatru, desi, spune actrita, "povestea mea s-a nascut cu un vis implinit. Eu de mica am avut microbul teatrului, m-am jucat cu papusi facute din bostani, cu tartacute care deveneau personaje, aveau ochi si nas. Visul meu a fost sa joc". Ambitia si tenacitatea i-au deschis calea. Inca de la scoala primara, Daniela a fost selectata sa spuna poezii la postul local de radio. Au trecut de atunci ani buni de munca, de invatatura, in care fetita zglobie, cu codite blonde, s-a maturizat, ajungand in televiziune si apoi pe scena. Pe sticla a debutat cu "Iarna pe ulita" de George Cosbuc. "Poezia face parte din sufletul meu", spune Daniela. Era la liceu cand a aparut pentru prima oara pe sticla. "Jucam baschet si Costache Anton, un om de televiziune, m-a luat de-o parte si mi-a propus sa lucrez la o emisiune pentru copii". De atunci, Daniela nu a mai fost o simpla eleva, ci una dintre cele mai iubite si cunoscute copile din tara. "Am avut noroc, spunea actrita. Nu a fost nevoie sa fac lucruri speciale, drumul m-a purtat singur".
SUFLET DE LEMN. La televiziune a fost implicata in numeroase proiecte destinate copiilor. Astfel, timp de cinci ani, a avut emisiunea "Ba da, Ba nu", in care personajul cel mai indragit era chiar cel interpretat de ea, Hapciu, clovnul plin de farse si de veselie. Insa legenda fusese scrisa inca din 1958 – cand televiziunea facea primii sai pasi spre succesul de azi – de Aschiuta, acea papusa din lemn "atat de vie si de reala pentru copiii de atunci".
"M-am trezit cu un partener langa mine, care l-a manuit atat de bine pe acest Aschiuta, incat copiii cred ca s-ar fi batut si cu zmeul zmeilor daca cineva le-ar fi spus ca nu este adevarat". Colaborarea a durat zeci de ani, pana cand emisiunea, care se realiza in direct, a fost interzisa de Ceausescu, de teama ca nu cumva "Aschiuta si cu mine sa destabilizam tara", povesteste Daniela cu nostalgia aducerii aminte. A continuat sa apara pe sticla, fiind crainica TV, alaturi de Cleo Stiber si Georgeta Perlea, cu aceeasi dezinvoltura, curaj si farmec, atribute ale tineretii si ale unui suflet de artist. "Nu prea realizam ca intram in casele oamenilor, aveam impresia ca in fata mea este o lume de licurici, le vedeam chipul, ochii ce-mi sorbeau fiecare cuvant".
"SCANDURA SFANTA". Pasii au purtat-o apoi catre un spatiu mai mare si mult mai luminat, scena, cu scandura ei "sfanta", pe care Daniela Anencov a incercat sa nu o tradeze. A debutat la teatrul din Constanta, unde a jucat mai intai rolul Elenei din Troia, apoi in Ondin, "piatra mea pretioasa", dupa cum o numeste. Nu a apucat nici macar o stagiune, pentru ca a fost chemata la Bucuresti sa joace in locul Magdei Popovici, intr-o piesa aflata in preajma premierei. Viata a purtat-o insa spre Teatrul de copii "Excelsior". Aici a reusit sa-l reinvie pe Aschiuta, reconstruind papusa, in spectacolul "ABC... dar cu surprize". "Trebuie sa ai anumite calitati ca sa joci pentru copii si sa nu ai orgolii. In teatru de copii nu prea ai satisfactii de popularitate, ei te vad, te plac pe moment si cei mai multi pleaca fara sa stie nici cum se numea piesa sau actorul, pe cand adultii te tin minte. Consider insa ca sunt aleasa dintre alesi". Numeroasele turnee pe care le-a avut in toata lumea cu Teatrul "Ion Creanga" au insemnat maturizarea sa profesionala, iar premile obtinute – recunoasterea muncii sale. Premiul Uniter a fost insa incununarea a mai bine de 40 de ani dedicati scenei.
REGRETE RASCOLITE. Viata sa se scurge acum printre spectacole si amintiri. Succesele au fost destule, insa Daniela nu se sfieste sa destainuie si cateva din regretele care o bantuie: "Nu am facut film, poate ca ar fi fost altfel daca treceam si prin genul asta. Filmul este o arta speciala, iti cere alte mijloace de expresie", spune cu tristete, in timp ce gandul ii fuge catre lucruri care nici acum nu-i dau pace. "Poate ca n-am fost mai atenta si nu am avut posibilitatea sa-mi ajut mai mult parintii, amandoi s-au stins in perioada asta grea, in care trebuia sa stea la cozi, cu noaptea in cap, tremurand de frig. Simt ca nu am putut face mai multe pentru ei".
Acum strange in palme toata bucuria. O culege din zambete, din fiecare carte citita sau melodie ascultata, din fiecare spectacol pe care il vede sau il sustine. Se hraneste cu bucurie si devine mai puternica, fiindca, asa cum spune Daniela Anencov, "numai boala si moartea te pot face cu adevarat trist".
NEMURIRE SI RECUNOSTINTA
Traieste pentru familia si publicul sau. Pentru chiotele fericite ale copiilor. "Acest flux de simpatie, de bucurie, de cuvinte frumoase, de amintiri nemaipomenite este captuseala interioara a sufletului meu", spune cu mandrie Daniela. I se intampla deseori sa vina cate un parinte cu copilasii lui de mana, care sa-i spuna ca a primit raspuns la scrisoarea pe care i-o trimisese ei si lui Aschiuta. "Mi se umple sufletul de roua", spune actrita. "Este extraordinar! Pentru asta, basmul meu e unul adevarat si foarte generos! Daca nu esti generos in meseria asta, nu faci nimic. Copiii sunt ca buretele, iau totul de la tine!" Dar Daniela se considera bogata. "Multumesc pentru ca am avut parte de lumina pe scena, puternica si frumoasa, dar si de aplauzele a milioane de licurici spectatori, o adevarata avere. Averea asta se imparte in trei generatii: de bunici, de parinti si de copii licurici. Pentru toate sunt recunoscatoare!"
MOARTEA CA O ECLIPSA
"In basmul meu, la un moment dat a inceput un capitol foarte important. Am intalnit un bulgare de lumina si am avut impreuna doua fetite", spune actrita cu ochii sclipitori. Sotul sau, Andrei Bradeanu, regizor de televiziune, s-a prapadit insa chiar in ziua eclipsei: "O data cu eclipsa, ma eclipsez si eu, imi spunea. Si asa a fost". Lacrimi triste au inceput sa-i scalde obrazul, caci amintirea omului cu care a impartit si binele, si raul aproape 30 de ani i-a redesteptat sentimente ce pareau ingropate. "L-am cunoscut in teatrul studentesc, pentru ca in timpul celor trei ani de esec am facut un an de filologie-limba rusa. Intr-o zi a venit si el". De-atunci, cele doua vieti s-au unit intr-o mare iubire. "Fetitele Andreea si Alexana sunt minunile mele si fiecare mi-a daruit cate un nepotel, o adevarata bucurie". Din 1999 locuieste singura, cei dragi fiind in Franta, la Paris. "Cu toate acestea, pot sa stau cu mine ore intregi, nu ma plictisesc niciodata", spune Daniela zambind strengareste.
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-02-17 11:11:48 |
 Postata de 2good |
|
|
