| Poarta maramureseana, in ograda Occidentului |
MAndrie naTionalA - Sculpturile monumentale din lemn au ajuns in America, Austria si Belgia
 Un taran care calatoreste ca un parlamentar si vorbeste ca un literat. Un satean din Vadu Izei care nu stie nici o limba straina, dar care a organizat schimburi de experienta cu englezii. Un mester popular-sculptor de porti maramuresene in Belgia. Vasile Apan, omul care a carat Romania prin lume.
ALEX NEDEA
IN LUME. Vasile Apan a facut o poarta maramureseana pentru belgieni. Tatal lui a dus una in Austria. Nepotul a sculptat o alta in America. La curtea lui Vasile Apan ne-a manat politistul care da amenzi soferilor pe raza comunei Vadu Izei. Intram in ograda pustie pe o poarta maramureseana. Vasile iese usor intimidat din bucataria de vara in care locuieste iarna. Ne intinde mana cu degetele noduroase ca radacina din mijlocul curtii pe care a gasit-o zilele trecute pe malul Izei, a jupuit lemnul, l-a lustruit si acum e gata sa devina masca populara si cuier in acelasi timp. Ne lamureste ca trebuie musai sa se poata agata in masca si hainele, "ca asa e la sat, nu faci un lucru doar ca sa-l pui pe perete si sa-l lasi acolo. Trebuie sa si foloseasca la ceva".
SUPRAREALISM. Ne pofteste in camera de oaspeti, unde e la fel de frig ca afara. Pe perete sta o pictura abstracta cu mult albastru si cu nici o forma familiara ochiului, pe care a pus-o intr-o rama aurita, cu floricele. "E de la o cunostinta, pictor francez, Jaque si nu mai stiu cum. Nu stiu ce-o fi reprezentand, suprarealistii astia is greu de inteles", zice sateanul de 67 de ani. Vasile i-a dat la schimb francezului un bust cu Fata Padurii. Pe Jaque l-a cunoscut in Franta, unde a fost romanul la o expozitie cu un sac de masti facute numai din lemn. Le-a dat pe toate. "O venit unu’ la mine si mi-o zis sa nu vand nici una, ca o sa cumpere tot dupa expozitie." Nu mai tine minte cati euro ii daduse strainul pe lucrarile lui, pentru ca, zice taranul, el n-are valoarea banului. A avut expozitii si in Olanda, si nici de acolo nu s-a intors cu vreo masca necumparata. Iar in sat, lucrarile si le vinde la fel de repede, drept pentru care in casa lui nu are nici o masca. Le da de cum le face.
MARAMURESUL DIN BELGIA. Meseria de sculptor a prins-o din mers, de la tatal lui, care umpluse satele din imprejurimi cu porti maramuresene. Apan, tatal, nu s-a multumit sa lucreze doar pentru curtile romanilor, asa ca a construit o ditamai poarta pe care a trecut-o granita si a ajuns la austrieci. Vasile nu s-a lasat mai prejos, asa ca a inzestrat Europa cu inca o poarta maramureseana. Mesterul a fost dupa Revolutie in Ville de Braine-le Comte, localitate infratita cu satul Vadu Izei, si le-a ridicat belgienilor intr-un parc o coloana sub forma de fus, de 12 metri, si le-a cioplit la intrare si o poarta. Sa infrumuseteze locul. Nepotul lui Vasile a vrut sa duca Romania si mai departe, asa ca a trecut-o Atlanticul. A facut o poarta pentru americani, in Chicago. Fiii lui Vasile nu au deprins meseria de sculptor. "Nu stiu a bate un cui", spune cu seninatate mesterul, stiind ca feciorii lui au ajuns oameni realizati, unul e inginer in SUA, altul e la Cluj, "se ocupa cu medicamentele". Apan crede ca Romania si-a pastrat inca bine traditiile fata de alti europeni si ca folclorul nostru nu va pieri cat timp sunt clienti. Unii dintre cei care ne ajuta sa ne pastram traditiile sunt americanii, care dau bani frumosi pentru obiecte traditionale romanesti.
CHIUIELI IN ANGLIA. Englezii n-au reusit sa-si pastreze la fel de bine folclorul. "Acolo, urbanizarea si-a spus cuvantul mai pregnant ca la noi, ei trebuie sa lupte sa scoata folclorul din beci, din pamant", glumeste taranul, care vorbeste mai mult cu neologisme decat cu regionalismele atat de frecvente in graiul maramuresean. "Olandezii, cand am fost la ei in ’77, aveau o singura localitate unde se mai pastrau dansurile lor." Dupa 1991, Vasile Apan i-a adunat pe gospodarii de la el din sat intr-o formatie de dansuri si cantece populare si i-a dus pana in Marea Britanie, sa le arate anglo-saxonilor folclorul maramuresean. Au fost salile pline cand chiuiau satenii din Vadu pe plaiurile englezesti. Englezii si-au luat revansa. Au venit cu o trupa la noi si au cantat din folclorul lor o ora si jumatate in caminele culturale din satele maramuresene. "A venit lumea din curiozitate mai mult. Cred ca era prima trupa englezeasca in judetul nostru. Si au cantat dintr-un cimpoi simplu, nu din acela complicat, ca la scotieni, si mai aveau un instrument sofisticat". Dupa schimbul de experienta romano-englezesc, Vasile Apan a tras o concluzie categorica: "Folclorul din Anglia se potriveste cu cel din Romania ca nuca-n perete".
ESTETICA TARANULUI. Mesterul a primit bani din fonduri PHARE. A fost angajat sa continue traditia dand lectii de sculptura populara copiilor de 14 si 16 ani. Patru ani s-a trudit la el in atelier cu elevi de clasa a VIII-a si a X-a sa-i invete meserie. Si cu unii chiar a reusit. "Am avut doua serii. Cursul dura doi ani, veneau la mine de doua ori pe saptamana. Lectiile le-am impartit in doua: initiere teoretica si practica." Fiecare ora de predare era platita din fonduri PHARE. "Initierea teoretica" a invatat-o mesterul Apan tragand cu urechea pe la batrani, nu a stat nimeni de capul lui sa invete din carti. Acum, cand scobeste lemnul, are principii estetice peste care nu trece nici in ruptul capului. "Nu trebuie sa adaugi prea mult in sculptura. E adevarat ca nu poti sta impotriva artei populare, care se modernizeaza si ea, dar nici sa se inzorzoneze. Asta e un pericol, pentru ca unii mesteri pun de la ei modele, apar multe noi, iar cele vechi pot disparea." El zice ca respecta linia traditiei asa cum a facut si tatal. Poarta de la intrarea in ograda lui are sculptat la prima vedere un singur model, o impletitura care se incoloceste de-a lungul portii si urca pana la acoperis.
ROLUL VRAJITOAREI. Batranul este multiplu laureat. I-au dat comunistii medalii pe care le tine si in camera de oaspeti, si in atelier. Desface o caseta neagra din care scoate o medalie mare, din aur, pe care o pipaie cu degetele lui murdare, cu unghiile verzi, netaiate. A primit-o dupa Concursul Festivalului de Teatru Amator. A adunat de prin sat o trupa si a facut o piesa de teatru cu obiceiuri maramuresene. La casting a recrutat in rolul vrajitoarei o… vrajitoare din sat. Anuta Herbel, cum o numea pe descantatoarea moarta de ani buni, a intrat si in Partidul Comunist si a incurcat itele pe acolo. Batrana nu se ferea decat de Dumnezeu, asa ca la o sedinta de partid, ea, femeie de serviciu in sat, s-a ridicat in picioare si l-a reclamat pe bibliotecarul comunei, si el comunist, ca trebuie sa citeasca mai mult. Vasile rade si acum cand isi aduce aminte, alungindu-i-se mustata care se leaga de barba scurta pentru a forma un cerc in jurul buzelor subtiri. A jucat pe vremea comunismului trei piese de teatru compuse si regizate de el si de sateni. A avut si probleme. Intr-una din ele a avut o replica: "Pintea a murit, si cu el – dreptatea!". Asta a pus pe jar comunistii adunati la spectacol. Cum? Care va sa zica, acum nu mai e dreptate? Familia Apan a umplut satele din imprejurimi cu porti maramuresene. Acum multi si le-au schimbat cu altele din tabla. Biserica de langa casa lui Vasile a avut poarta maramureseana. A daramat-o popa si a pus gard din fier indoit sub forma de flori.
INVENTII
Apan se mandreste cu biblioteca facuta de el, unde stau ordonate frumos carti de Jules Verne si romane romanesti. A incrustat in lemnul lacuit modele maramuresene. A lucrat-o numai cu ustensile stramosesti: girau, secure si dalta. "E toata demontabila, n-are nici un cui batut. Aici venea un bufet pe care puneam sticle si pahare", ne indica mesterul un spatiu in biblioteca, deasupra caruia a asezat un bibelou cu doua pasarele. Ne aduce o alta mandrie de-a lui: o lada de zestre cu o incuietoare din lemn, inventata de el. Doua chei cioplite din ramurile unui copac trebuie introduse in doua gauri din lada. Fara ele, zice omul, nu poti deschide lada. "Ia, hai, incercati sa o deschideti!", ne propune incantat de realizarea lui. Luam cheile, le punem in gauri, invartim, impingem. Nu se intampla nimic. Impingem din nou, cu toata puterea si parrr! I-am rupt broasca omului. "Lasa ca o fac eu din nou!", incearca omul sa ne alunge rusinea.
ESTETICA TARANEASCA
"Nu trebuie sa adaugi prea mult in sculptura. E adevarat ca nu poti sta impotriva artei populare, care se modernizeaza si ea, dar nici sa se inzorzoneze. Asta e un pericol, pentru ca unii mesteri pun de la ei modele, apar multe noi, iar cele vechi pot disparea"
Vasile Apan - mester popular
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-01-28 11:05:58 |
 Postata de 2good |
|
|
