| Marcel Popescu a fost incadrat in serviciul «S» al Securitatii |
Viorel Negru
Ancheta declansata de "Gardianul" la adresa chestorului Marcel Popescu, comandantul Clubului Sportiv Dinamo, referitoare la incompatibilitatea acestuia cu functia de vicepresedinte al Comitetului Olimpic Sportiv Roman, a scos la iveala faptul ca el a facut intr-adevar parte din structurile opresive ale Ministerului de Interne.
 Concret, Marcel Popescu a fost incadrat la Securitatea Municipiului Bucuresti in serviciul "S", condus de colonel Bujor Padureanu, care se ocupa de supravegherea si lucrarea informativa a scriitorilor si gazetarilor din Bucuresti.
Rubrica de sport la «Saptamana»
Incercand sa se infiltreze printre gazetarii vremii, Marcel Popescu, angajat "sa raspunda de presa", a debutat la "Informatia Bucurestiului" in 1973. Dupa o activitate mai mult decat saraca in materiale publicate, s-a transferat "in interesul serviciului" la revista "Saptamana" unde i s-a dat pe mana rubrica de sport. In principal, aceasta rubrica avea in cuprins mai multe stiri despre fotbalul international, toate furate din revistele straine de specialitate. Dupa numai doi ani, descoperindu-si aptitudini pentru gazetaria sportiva, a fost mutat ca redactor la "In slujba patriei", organ central al Ministerului de Interne care se afla sub egida Consiliului Politic Superior al Ministerului, redactorii avand titulatura de "Activisti politici intr-un domeniu special".
In zilele festive sau la tragerile organizate, Marcel Popescu imbraca uniforma Securitatii, culoare cachi si cu petlite albastre. Niciodata Marcel Popescu nu a imbracat uniforma Militiei din acea perioada. Trebuie spus ca actualul chestor a urmat cariera de securist a tatalui sau, sofer al ministrului de interne Alexandru Draghici, supranumit "Beria al Romaniei", si a terminat Scoala de Ofiteri de la Baneasa in 1971. La aceasta scoala, erau instruite cadrele superioare din trupele de Securitate, Pompieri si Arhivele Statului. Ne indoim de faptul ca actualul comandant al Clubului Dinamo a fost pompier sau "soarece de biblioteca" prin Arhivele Nationale. A lucrat la revista "In slujba patriei" pana la Revolutie. Imediat dupa evenimentele din ’89, a adoptat pozitia de disident, spunand ca a fost persecutat de vechiul regim. Mai trebuie mentionat ca, in paralel cu munca de ziarist, a facut si doua comentarii de televiziune in anii ’80, la unul dintre acestea confundand un jucator cu Marcel Raducanu, fosta mare glorie sportiva a Stelei, care fugise in Germania. Bineinteles, nu a mai comentat vreodata.
La 1 martie 1990, s-a infiintat o noua publicatie, intitulata "Politia Romana", care a preluat tot personalul de gazetari al fostului ziar "In slujba patriei", el fiind incadrat ca secretar general de redactie. Primul redactor-sef al "Politiei Romane", numit prin ordin al sefului Inspectoratului General al Politiei, general-locotenent Jean Moldoveanu, a fost politistul-scriitor Traian Tandin, acesta fiind un adevarat disident in materie de scris, intrucat fusese blamat si mutat disciplinar de fostul general-locotenent Constantin Nuta. Ofiterul scrisese pana la Revolutie patru carti politiste, dar a refuzat sa-i ofere generalului Nuta placerea ca acesta sa semneze o carte scrisa de autor, intitulata "Cum sa ne ferim de infractori?". Traian Tandin era unul dintre cei mai mari specialisti pe care ii avea Directia Judiciara din IGM pe linie de omoruri, fiind discipolul celebrului criminalist colonelul Dumitru Ceacaniga, care il poreclise "Comisarul" pentru metodele sale originale in prinderea criminalilor. In cadrul redactiei, a fost ales ca redactor-sef adjunct un alt securist, maiorul Theodor Rapan, ofiter in trupa lui Ion Pacepa, dar care a fost transferat la Militie in 1977, dupa fuga "sefului". Acest Theodor Rapan avea valente "poetice" la fel ca si Marcel Popescu, si isi gasise un culcus cald la Politia Romana. A stat doar doi ani, din 1990 pana in 1992, si apoi a plecat la Serviciul de Informatii Externe. La 1 aprilie 1993 insa, Marcel Popescu a ajuns redactor-sef la "Politia Romana", gratie legaturilor sale amicale cu contraamiralul Cico Dumitrescu. A ramas la aceasta revista pana in 1999. In perioada 1999-2000, actualul chestor a fost numit seful grupului de presa al Ministerului de Interne. Acest grup de presa raspundea de revistele "Politia Romana" si "Pentru patrie", de redactia "Film" si redactia "Radio". Este curios ca Marcel Popescu, intr-un interviu acordat acum trei zile "Gardianului", a mentionat ca a lucrat la revista "Pentru patrie", dar din informatiile noastre acest lucru nu s-a intamplat vreodata. Mai mult, ca lucrator al Ministerului de Interne, asa cum se autointituleaza, nu a scris niciodata vreun caz politist sau despre activitatea oamenilor din Ministerul de Interne. Curios, in CV-ul prezentat la alegerile pentru vicepresedintia COSR, Marcel Popescu a mentionat ca, in 1991, a scris o lucrare de specialitate, intitulata "Noutatea medicala". De fapt, revista se numea "Actualitatea medicala", era o publicatie trimestriala scoasa de revista "Politia Romana" in colaborare cu un grup de medici de la Spitalul "Gerota" al Ministerului de Interne, condus de doctorul Chira! Deci, o minciuna. Pentru a ilustra activitatea lui Marcel Popescu in presa romaneasca, vom oferi cateva facsimile din presa vremii ce releva talentul sau de poet, dar si o nota informativa din cadrul Ministerului de Interne, datata 12 ianuarie 1997, in care viata lui Marcel Popescu este dezvaluita pas cu pas.
Inainte de ’89
"(...) Marcel Popescu, prin definitie si structura ofiter de Securitate, avand anumite inclinatii spre gazetaria sportiva, a iesit din operativ pe cand avea gradul de capitan si s-a angajat la fostul ziar al Ministerului de Interne, "In slujba patriei", unde a raspuns de pagina sportiva. Prin relatiile pe care si le-a facut la Clubul Dinamo (in ziar a scris evident numai despre acest club), a insotit echipa de fotbal in toate deplasarile din strainatate. (...) Evenimentele din decembrie l-au prins casatorit si cu un copil. Inainte de ’89, sotia sa a lucrat la parkingul de la Hotelul Intercontinental, de unde a avut posibilitatea sa-si procure valuta. Amandoi isi doreau un Mercedes. (...) In anul 1989, daca nu survenea Revolutia, urma sa fie arestat pentru inselaciune in dauna avutului obstesc si fals intelectual. Scriind saptamana de saptamana programele meciurilor Clubului Victoria, relua la 4-5 numere aceleasi stiri din lumea fotbalului, umor etc. Pentru toate acestea, incasa bani pentru fiecare numar de la club, sumele depasind orbitor tarifele in vigoare stabilite de Ministerul Finantelor. Fiind sesizat CFI-ul din Ministerul de Interne, dupa verificari de rigoare, acesta l-a obligat pe ofiter la restituirea sumei de 70.000 de lei (n.r. – un autoturism Dacia la acea vreme), incasata pe nedrept prin frauda si inselaciune. Popescu a restituit banii imediat si se astepta rezultatul anchetei aflate in derulare si la o eventuala arestare, care nu a mai avut loc datorita interventiei generalului Nuta si a colonelului Barbulescu, la Procuratura Militara a Municipiului Bucuresti. Dosarul se afla la CFI-ul Ministerului de Interne si poate fi consultat. Profitand de acest fapt, Marcel Popescu a "intors" armele dupa Revolutie, spunand ca este disident si ca ar fi fost lucrat de organele de securitate pentru credinta sa in caderea regimului Ceausescu. Anexam in xerocopie un "Poem pentru femeia tarii", dedicat Elenei Ceausescu si publicat in ziarul «In slujba patriei»".
Revolutionarul Marcel Popescu
"(...) Imediat dupa Revolutie, Marcel Popescu a aparut cu Mercedesul atat de dorit pe care l-a lasat sa-l conduca sotia, acesta privatizandu-se intre timp si infiintand o firma de confectii romano-germana. Tot in 1990, a scos o revista pe teme de sport, intitualta "Ole 90". (...) A reusit sa scoata doua numere si a dat faliment. A scos un nou saptamanal de sport, intitulat "Lider", fiind inscris ca director fondator. Dupa sase numere a dat faliment, in final cei patru actionari trebuind sa restituie Rodipet-ului cate un milion de lei, deoarece incasasera in avans beneficiul pe tot tirajul. (...) Marcel Popescu s-a dat bine pe langa Vasile Ianul, fostul presedinte al Sectiei de Fotbal de la "Dinamo". I-a inchinat si acestuia osanale in pagina de sport a revistei "Politia Romana", primind de la acesta sume consistente in valuta. (...) In 1993, Marcel Popescu si-a concentrat atentia de a deveni redactor-sef al revistei "Politia Romana". Pentru acest lucru, a apelat la contraamiralul Emil Dumitrescu, zis "Cico", caruia i-a inmanat sticle de whisky, cartuse de tigari, aparate de barbierit, parfumuri etc. Dupa ce a donat Casei de Copii nr. 9 din Bucuresti o suta de perechi de pantaloni confectionate de firma sotiei sale, amiralul a mai cerut inca o suta de perechi. Marcel Popescu s-a vaitat in mijlocul redactiei, dar pana la urma i-a inmanat lui "Cico" a doua transa de perechi de pantaloni. (...) Din acel moment, "Cico" l-a luat sub aripa lui si l-a facut membru in Biroul Executiv al USMIR. (...) In toamna lui ’92, contraamiralul Emil Dumitrescu s-a apucat sa stranga semnaturi in favoarea lui Ion Iliescu, candidat la Presedintie, din randul personalului Ministerului de Interne, desi era interzis prin ordin ca personalul acestuia nu face politica, semnand chiar si o declaratie in acest sens. Contraamiralul a raspandit listele in alb lui Marcel Popescu. Acesta a chemat angajatii revistei "Politiei Romane" in biroul sau si s-a folosit de datele personale ale acestora, inclusiv cu serie si numar de buletin. Unii au refuzat. (...) Dupa alegerea sa in fruntea redactiei de la "Politia Romana", intr-o sedinta condusa chiar de amiralul "Cico", Marcel Popescu a devenit redactor-sef, fiind ajutat in munca sa de alti securisti, printre care locotenent-colonelul Mihai Epure, maiorul Zagoneanu Florin (contrainformatii), plutonierul-major Dan Carstoiu (fost la revista Securitatii) si inca doua redactore, una dintre ele fiind capitan Popescu Elena (n.r. – actual comisar-sef, redactor-sef al revistei "Pentru patrie"). Dupa acest lucru, Mihai Epure s-a retras din functia de redactor-sef adjunct si s-a mutat la Serviciul de Informatii Externe. (...) Femeia de serviciu care ii facea curat in apartamentul cu doua camere din Soseaua Viilor era de fapt femeia de serviciu a redactiei. Aceasta, la un moment dat, a furat din casa lui Marcel Popescu numeroase bunuri. Marcel Popescu si sotia s-au dus acasa la respectiva persoana si au recuperat o parte din bunuri, dar, totodata, femeia a recunoscut ca a intretinut relatii sexuale cu ofiterul in apartamentul familiei Popescu (n.r. – aceste amanunte picante se regasesc in dosarul de divort). Evident, nu a mai existat nici o reclamatie la Politie, iar doamna Popescu a convenit ca sa divorteze discret in 1994. (...) Revista "Politia Romana" avea la 1 ianuarie 1993 un tiraj de 300.000 de exemplare. La 1 ianuarie 1997, aceeasi publicatie avea un tiraj de 7.000 de exemplare, dintre care 6.500 de abonamente obligatorii ale angajatilor Ministerului de Interne.
Sursa:www.gardianul.ro |
| 2005-01-27 11:13:03 |
 Postata de 2good |
|
|
