| Prima femeie neurochirurg din lume este o romanca |
PIONIERAT - Sofia Ionescu a invatat sa opereze pe creier de la profesorul Bagdasar
Sofia Ionescu, prima femeie neurochirurg din lume, a facut mii de operatii pe creier si pe coloana. Nu le-a numarat niciodata, dar stie ca a salvat mii de oameni. Are 84 de ani si, timp de 47, a alergat intre paturile bolnavilor, intre masa de operatie si biroul unde si-a scris lucrarile stiintifice, intre policlinica cu plata si propria casa, unde o asteptau cei doi copii ai sai.
IRINA MUNTEANU
 "Toata viata am fost numai pe fuga, nu stiu sa merg asa...", spune doamna firava, fosnind usor cu papucii prin casa. Povestea ei a inceput intr-un orasel din nordul Moldovei, Falticeni. A venit pe lume cu o greutate impresionanta – aproape 5 kilograme – si cu niste maini cu degete foarte lungi. "N-am fost niciodata bolnava. Sufar doar de o alergie la sardele! Iar acum, de o artroza la genunchi." Prietena ei cea mai buna era fiica de doctor, iar Sofia a decis sa devina si ea medic. "Aveam o indemanare deosebita. I-am desenat invatatoarei pe placuta, cum era atunci, un taran si ea a fost impresionata de acuratetea detaliilor. Acasa, i-am zis tatei: «A spus doamna ca am talent!»." Tatal i-a platit lectii de pian, instrument potrivit pentru mainile ei cu degete lungi. "Reuseam sa prind octava de la do la mi cu o mana." PRIMA OARA LA FILM. Sofia n-a planuit sa ajunga neurochirurg. Isi dorea sa faca medicina interna. A parasit liceul din Falticeni pentru "Scoala Centrala de Fete" din Bucuresti, "cea mai buna scoala din tara". Amintirile Sofiei sunt foarte proaspete. Cu un zambet melancolic, ne transpune in perioada interbelica, in ziua cand pedagoga le-a dus pentru prima oara la film. "Era un film frantuzesc, «Mademoiselle Nitouche». Acolo, la un moment dat, un baiat si o fata se sarutau. Dintr-o data, de la capatul randului, in intunericul salii de cinema, s-a auzit pedagoga: «Fetelor, intoarceti capul!». Toata sala a izbucnit in ras."
A ales ca specializare neurochirurgia pentru ca era un domeniu foarte nou, dar si pentru ca Spitalul 9 era unul dintre putinele care oferea casa si masa medicilor. "Eram satula de stat pe la gazde, mi s-a furat la un moment dat si paltonul..." Echipa de medici, alcatuita din profesorul Bagdasar, care opera, doctorul Arseni, la aparatul de aspirat sangele, Ionel Ionescu, la coagulare, a primit-o foarte bine. Era nevoia de al patrulea om, care trebuia sa ofere instrumentele celui care opera. "Asa am invatat timpii operatori. Programul era foarte dur, incepeam operatiile la 5 dimineata, la 2 cand ieseam, cantina era inchisa si mancam de abia seara. Am slabit intr-o luna 10 kilograme."
LA ABU DHABI. A venit si ziua in care Sofia a fost obligata sa opereze ea insasi. Era in timpul bombardamentelor din cel de-al doilea razboi mondial, prin 1943. La spital a fost adus un baietel de 8 ani, iar Sofia a facut prima trepanatie din viata ei. A salvat copilul, iar profesorul Bagdasar i-a zis: "Dumneata ai aptitudini, ramai la noi". A ramas 47 de ani, operand dimineata pe creier, iar dupa-masa coloane. A facut si operatii in premiera, pe care le-a imaginat pe moment, cum ar fi o neuroendoscopie.
Sofia este considerata prima femeie neurochirurg din lume. In 1970, cand seicul din Abu Dhabi a cautat peste tot o femeie care sa-i consulte nevasta favorita, nu a gasit-o decat in Romania. Credinta sa nu permitea ca un barbat, fie el si medic, sa intre in harem si sa-i vada sotiile. "Am stat o saptamana acolo, ca-n povesti a fost. Cum erau imbracate femeile alea, ce bijuterii purta seica! Pana la 26 de ani, nascuse noua copii si suferea de o discopatie lombara." Seicul i-a dat si 2.000 de dolari, pe care medicul a trebuit sa-i predea la Ministerul Sanatatii, imediat cum s-a intors in tara. N-a vazut nici un leu din ei, asa era legea. Sofia a putut pastra cadoul oferit de seic, un ceas-bratara de mana, cu briliante, pe care i l-a pierdut mai apoi fiica ei. Oricum, doctorita nu purta nici o bijuterie la maini. "Singura bijuterie era un inel, pe care-l purtam pe un lantisor la gat. Era o amintire de la o ruda."
FAMILIA. Prima iubire a Sofiei a debutat in orasul natal. "Eram o timida in lume, numai cu bisturiul in mana eram viteaza. Cand m-am dus intr-o vacanta acasa, am cunoscut un barbat foarte cumsecade. Eram foarte protocolari, nu ca acum, cum l-ai vazut l-ai si sarutat", rade doctorita. Ultimele cuvinte pe care barbatul i le-a spus au fost: "Eu astept si nu fortez soarta". A murit cateva luni mai tarziu, de tifos exantematic. Iar soarta a vrut ca Sofia sa se marite cu colegul ei, doctorul Ionescu, pe care la inceput nu putea sa-l sufere. Doctorul a cucerit-o oferindu-i prajituri facute de mama lui, intr-o vreme cand mancarea zilnica insemna "mamaliga cu faina de matura si linte". Au venit pe lume si copiii, un baiat si o fata. "A fost nostim de tot. La ora unu am operat si a doua zi la aceeasi ora am nascut fata!" Baiatul e inginer, fata medic stomatolog. "Copiii mei n-au avut mama. Eu eram mereu obosita, munceam la policlinica cu plata de doua ori pe saptamana ca sa-mi suplimentez veniturile. Pot sa jur ca n-am cerut niciodata bani. Nu spun ca n-am primit de la unii, dar n-am conditionat niciodata operatiile. Noaptea ma trezeam la 2 si pana la 4 scriam lucrari stiintifice." Credinta in Dumnezeu a ajutat-o sa treaca peste toate momentele grele, in profesie si in viata personala. "Mergeam la Biserica Olari, la icoana facatoare de minuni, si n-a existat rugaciune care sa nu mi se implineasca."
MAINILE. Sofia a iesit la pensie in 1990, fortata de faptul ca nu mai vedea bine cu ochiul stang. "Conduceam o Dacie lux. Imi luasem carnetul la 57 de ani, pana atunci nu-mi facusem timp sa citesc regulamentul si ma gandeam sa nu ma fac de ras in fata politistilor. In ’90 mi-am dat seama ca nu mai vad bine si ca as putea face un accident. Asa ca am iesit la pensie."
La Paris, medicilor nu le-a venit sa creada ca Sofia este neurochirurg. I-a convins aratandu-le mainile, care purtau bataturi specifice facute de instrumentele de neurochirurgie. Ba chiar, din cauza folosirii repetate a "pensei gouge", cu care se rupe osul, articulatiile degetelor mari de la maini s-au sudat. Mainile Sofiei nu tremura nici acum, la 84 de ani. Istoria vietii ei se poate citi in aceste maini. Maini delicate si puternice, care au deschis cranii si au spart oase, pentru a vindeca materia fragila, creierul.
UCENICIE
"Dandu-i la mana instrumentele profesorului Bagdasar, am invatat timpii operatori. Programul era foarte dur, incepeam operatiile la 5 dimineata, la 2 cand ieseam, cantina era inchisa si mancam de abia seara. Am slabit intr-o luna 10 kilograme" - Sofia Ionescu, neurochirurg
Sursa:www.jurnalul.ro |
| 2005-01-14 11:27:07 |
 Postata de 2good |
|
|
